Ioan merge în tabară la schi. Este prima lui ieșire din familie la o varsta destul de fragedă, doar cinci ani și jumătate. Ne-am gândit că poate va face nazuri și nu va vrea să meargă, mai ales că atunci când i-am cerut părerea cuvinte ca tabără, schi nu păreau să facă sens în mintea lui. Însa ne-am înșelat, singurele emoții ale lui Ioan au fost legate doar de călătorie și nu de absența noastră. Trezit din zori și epuizat de un drum aglomerat pe Valea Prahovei adoarme în mașină. Când se trezește vede totul alb în jur, în contrast evident cu colbul lăsat la București.
- Tati, am ajuns la Polul Nord?
Patru zile mai tarziu, suntem nerabdători să-i aflam părerea:
- Eee, Ioane, cum a fost?
- A fost atât de frumos, de parcă aș fi mâncat ciocolată într-una!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu