Din maximele lui Matei

Berea îți curăță rinichii, dar te cam amețește.

Suptul degetului e ca fumatul, dar nu îți ia 15 minute din viață.

Nostalgii de bebeluș

Maria:
- Daca mă dezumflu ca balonul ăsta, mă fac bebe la loc?

Nedumerire

"...cu genele-i lucioase

ninge flori de nea frumoase

și-apoi le preschimbă-n raze

argintând cărări și case..." (Nichita Stănescu)

Iarna a sosit în sfarșit la București, dar atmosfera nu e deloc argintie deoarece traficul s-a dat peste cap creând tot felul de neajunsuri. În loc să ne bucurăm de albul din jur care acoperă pentru puțină vreme mizeria din oraș, ne dăm peste cap o zi de muncă. Ca să nu riscăm să stăm ore în șir în trafic am decis ca azi vom lucra de acasă așa că Ioan mă gasește dimineața la calculator aplecată asupra tastelor.

- Ce faci? Muncești?

- Da!

- Ca să faci bani?

- Da!

- Dar pe unde ies banii din calculatorul ăsta? își exprimă în sfârșit nedumerirea după ce a dat roată cu privirea pe la toate orificiile carcasei.

Familia Sâmburel

Avem nevoie de jucării? Probabil ca da. Ca să îi învățăm cu primele posesiuni și să-i educam să le pună la loc. Însă imaginația cu siguranță își dă drumul în absența lor sau cand se plictisesc să le mai dea atenție. Maria și Ioan au terminat de mâncat compotul de cireșe albe și au devenit mama Sâmburel și tata Sâmburel, iar sâmburii de la cireșe, puii. I-au spălat apoi i-au pus într-un săculeț la culcare pe pernă.

Boys don't cry în versiunea Mariei

Ioan își privește degetul mare de la picior strivit de scaunul care a cazut pe el cu puțin ajutor de la Valeriu. Plânge, se vaită șii țipă cât îl țin plămânii. Valeriu încearcă să se apropie de rănit dar este respins cu urlete și mai ascuțite, ca doar este vinovat, nu-i așa? Maria însă, e acceptată, prin urmare își lasă libere instictele matene. Îl mângâie pe capușor pe Ioan și îi spune cu voce blandă:

- Ioan, bărbații nu plâng!

Deducție logică

- De ce nu vine tata să repare curentul, odată? Ooof cât trebuie să mai stam pe întuneric, că vreau să mă joc? A urmat apoi ceea ce literatura de specialitate numește tantrum. Matușa caută cu înțelpciune să creeze o diversiune ca să îl calmeze pe Ioan până nu îi instigă și pe frațiori la rebeliune:

- Vino repede să vezi ce steluță frumoasă! Ioan se oprește și se cațără pe geam curios. Aprobă:

- Daaaa! Și încă una, și încă una! Uite încă una acolo!

- Ai vazut Ioan? Trebuie să ne bucurăm de fiecare lucru care ni se întâmplă, chiar dacă la început pare ceva rau, se poate transforma în ceva frumos. Dacă nu cădea curentul, mai stăteam noi doi acum să ne uităm pe geam la steluțe?

Ioan repetă rar ca și cum ar căuta să se convingă:

- Da! Da! Trebuie să ne bucurăm de fiecare lucru care ni se întamplă...dacă nu cădea lumina, nu vedeam steluțele frumoase... Și de bataie trebuie să ne bucurăm???

Fiecare pe limba lui

Valeriu e gelos pe armonia dintre Maria și Ioan cand se uită împreună la Tom și Jerry. Nu i-a luat mult timp să descopere cum ar putea să le strice voia bună. Se urcă sus pe mobilă și oprește calculatorul din întrerupătorul de la priza. Ioan și Maria țipă isteric amândoi și se grăbesc să își pornească din nou jucaria. Așadar Valeriu stop, Ioan go! Și tot așa până să apucăm noi să inervenim.
Însă Mac-ul este sensibil la astfel de tratamente așa că în seara acesta era își dea sfârșitul. A început să scoată niște sunete ca un avion care se pregătește de decolat. Din acest moment a început isteria. Mac-ul șuiera și indica o temperatura crescândă, iar ventilatoarele nu mai funcționau. Soțul vrea să instaleze rapid un program care să-i permită să rezolve problema ventilatoarelor, dar vrea să faca și back-up. Începe să facă o selecție cu voce tare a lucrurilor care ar merita salvate.
În acest timp, Ioan plânge cu vorbe:

- Sper ca data viitoare cand mai umbla Valeriu la prize să se curenteze.

Maria boceste și se lamentează și ea:

- De ce l-am cumpărat, de ce l-am cumpărat? Acum e prea târziu să-l ducem înapoi! (pe Valeriu firește).

Sotul era înnebunit.

La masa de seara Valeriu continuă ghidușiile și își varsă castronul de ciorbă. Maria îl privește cu coada ochiului apoi îmi spune tacticos:

- Eu ți-am zis să nu-l cumperi!

Frumos ca ciocolata

Ioan merge în tabară la schi. Este prima lui ieșire din familie la o varsta destul de fragedă, doar cinci ani și jumătate. Ne-am gândit că poate va face nazuri și nu va vrea să meargă, mai ales că atunci când i-am cerut părerea cuvinte ca tabără, schi nu păreau să facă sens în mintea lui. Însa ne-am înșelat, singurele emoții ale lui Ioan au fost legate doar de călătorie și nu de absența noastră. Trezit din zori și epuizat de un drum aglomerat pe Valea Prahovei adoarme în mașină. Când se trezește vede totul alb în jur, în contrast evident cu colbul lăsat la București.

- Tati, am ajuns la Polul Nord?

Patru zile mai tarziu, suntem nerabdători să-i aflam părerea:

- Eee, Ioane, cum a fost?

- A fost atât de frumos, de parcă aș fi mâncat ciocolată într-una!